Azi

... e ziua in care sunt iertata pe nedrept.

The Road

Am ramas in viata
De cele mai multe ori.
M-am strecurat tiptil
Si-apoi m-am ascuns sub o plapuma
Sperand sa nu fiu zarita nicicand
Schimbandu-mi infatisarea
Ori de cate ori cineva ma zarea.

*

Mi-e frica de ochi
Sunt canibali
Te seduc in stramtoarea lor
Si nu te mai lasa sa pleci.

I and them

Sunt toti aici
Un popor de cersetori naclaiti
Cu cutite sub pelerinele ponosite...
Se-apropie parca dintotdeauna
Bataile-n usa sunt vesnice
Uneori mai tari, alteori mai subtiri
In ultima vreme ma prefac a fi surda
Dar nu e noapte in care sa n-aud
O tuse discreta ca o falsa politete
Sau ca o chemare la datorie
Atunci nu-mi ramane decat sa mestec din mine
Cu dinti care parca nu sunt ai mei.

*

Nu-i lasa sa intre!
Tu crezi ca-s copii slabi cu duhul
Inghesuinduse-n mine ca la cinema
Iti spun ca vor sta la capul patului nostru
Strigandu-mi numele in batjocura
Pana ne vom raci amandoi
Copleseste-ma inainte sa-mpinga usa
Fa o femeie surda din mine
Pana e prea tarziu sa mai fiu cine sunt.

Re.volver

Cel care indreapta pistolul spre o tampla straina e uneori bratul strain al propriului trup.
Cel care indreapta pistolul spre propria tampla e uneori bratul strain al propriului trup.
Cel care indreapta pistolul spre propria tampla e uneori bratul strain al unui trup strain.

In acest rebus de tample si brate si trupuri, alegem, de cele mai multe ori legati la ochi, faramele de strainatate care ne fac victime sau calai. Iar deasupra lor, nonsalanta metalica a unui revolver inainte si dupa zgomotul care trimite viata la culcare.

Text: je Foto&Video: Livia Stefan