Cora si penumbra

Credeau ca ceva minunat i se va intampla
Un miracol gratios ca un strop de roua
Care se sparge in timp ce boteaza iarba
S-a ferit de toate profetiile
Nu vei ajunge nicaieri
Vei ajunge departe
E anul pestilor
Grabeste-te!
Atatea oracole o ametesc
Se retrage in camara bantuita de umbra
Cu cheaguri de sange pe frunte
Si cioburi in ochi
Toti cred ca planuieste o strategie
Dar ea doar priveste intunericul
Pregatindu-se pentru ce va urma
Sau pentru ce-a fost mereu
Viitorul ei e intoarcere
Prezentul este toate lucrurile
Care ar fi putut sa existe
Erau convinsi ca se va salva prin cuvant
Dar i-a pacalit
Trebuiau sa fi stiut deja
Ca s-a nascut sa insele asteptarile
Inotand spre dimineata
Cand nimeni nu-i mai zarea vreun contur
Si disparand in larg
Cand toti jubilau ca-i aproape
In penumbra juramantul se sopteste de capul lui
De parca ea ar fi Maica Domnului
Un vas curat ca absenta tuturor lucrurilor
Mai bine se transforma-n nimic
Decat in materia unui vis
Al carui parinte nu-l stie
Iar fiinta sa-i gazduiasca nisip
Decat sa se prefaca-n ea insasi.

Raum und Zeit

Nu credeam ca ma voi largi in spatiu
Iar timpul sa fie numai acum
Cand strainul ma alearga cu obiecte taioase
Sunt un singur trup
Imi cunosc locul in vreme ce fug
Dintr-un colt al mintii in altul
Imi amintesc ziua in care sunt
Dar uit ca ea se hraneste cu ani.

La Possibilité d'un Lieu

Poate exista un loc
Sub poalele maretiei
Unde putem chicoti
Poate exista un loc unde suntem feriti
De cel in care ne balbaim
Tu si cu mine facem poze in sepia
Radem stirb de picioare in forma de X
Uneori ne-mbatam cu vin
Si-njuram ca sa ramanem in viata
Un alb din bumbac ne imbraca
Trupul pe care se-ntinde
Un puf de Ofelie
Locul de care-ti vorbesc nu-i inocenta
E ce a mai ramas din ea
Betia joviala si-ngusta a tarii infrante
Unde numele nostru real
Nu-i niciodata cel plans sau hulit
La mortile ce ni se repeta.

Soldatul rus

Primele victime ale soldatului rus au fost copile cu chip rotund si zemos. Cand le arunca priviri lungi si brune zambetul lor semana cu un bob de strugure stors intre dinti. Cum se mai amuza cu prietenii sai prin carciumi citind pe note inalte scrisorelele lor transpirate. Dar in sinea lui le invidia tremurul care insamanta albul hartiei. Parca si-ar fi dorit sa fie o fecioara in parg ce priveste zarea cu dor neconsolat si apos. Se intreba cum se-nfioara umerii miresei atunci cand degetele groase ale barbatului ii coboara bretelele de la furou in cea dintai noapte a zamislirii. Isi imagina ochii cersind deopotriva indurare si roua de la satirul nerabdator sa-si astampere foamea cu sosul ei dulce. Se intreba ce temperatura are sangele jertfit pe cearsaf si cum o fi sa-l iubesti pe cel care nu te cruta. Ar fi vrut si el sa se trezeasca a doua zi cu febra in coapse si cu toamna pe chip. Soldatul rus nu stia daca-i parea rau ca nu e mireasa sau ca nu are mireasa. Dar se gandea ca-n orice barbat care masoara sedus goliciunea mustoasa a Evei exista amaraciunea de a nu fi ea.

Ingeborg

Nebuna si tarfa
Iar acum eu
M-ai intrebat de unde sunt
Din care munti noroiosi cobor
Ti-am spus ca ceturile care m-au prasit
Sunt fara de nume
Nu le cunosc altfel decat pe mine
Pur si simplu sunt
Apoi ai hotarat ca sunt Berthe
Batrana cu ganduri smintite
Si prudente din mezozoic
Aproape uitasesi ca apa iti place
Pana sa vezi ca ma tem sa m-afund
Tot ce ma sperie ti-e pasaport
Ii netezesti paginile incet si atent
Ca sa-ti amintesti cum te cheama
Numele tau
Moartea mea
Un ritual din vremuri barbare
Tot ce-ti inchipui ca esti
E scutecul pe care mi-l rupi
Tara ta se intinde de la stanga
La dreapta unui maret semn egal
Trebuia sa am o porecla
Pentru ca tu sa fii.

Anti-parca

Draga Dumnezeu
Daca ciuma mi-ar ucide tot tribul
Daca drumul mamei si tatei spre pacea eterna
Ar fi masurat in puroi
Daca soldatii regelui polon
Mi-ar gasi surorile ascunse in pod
Si daca si-ar ascuti sabiile
Pe chipul lor de mahon
Daca pe mine m-ar arunca intr-o pivnita
Iar corpul mi-ar intra in levitatie leproasa
Spune-mi te rog
– Aud ca mai ai o mana
Poate avem noroc si e dreapta –
Cand ma voi intoarce ca Hansel si Gretel in sat
Si calea-mi va fi hasurata cu carne
Voi strange-ntre oase prunci teferi acasa?

The Boleyn Girl

Sora mea l-a convins
Sau poate si-a dat singur seama
Ca n-as muri daca voi muri
Sabia ranjea catre mine
Iar soarele imi albea vederea
Publicul era un zgomot balos
O hidra cu sexuri nebune cerandu-si jertfa
Pe esafodul noilor fecioare
Daca Dumnezeu n-aparea pe balcon
In pantaloni si maneci bufante
Un pic ingrasat si cu barba albastra
Sa-mi ofere iertare
Decolteul meu i-ar fi manjit somnul cu fiere
Iar atunci si-ar fi pierdut capul si el
Daca Dumnezeu nu-si arata umoarea clementa
Numele meu ar fi fost Anne Boleyn
Sau poate a fost?

Hexenjagt

Sunt norocoasa
Toti mi-o spun
Am supravietuit beciurilor spaniole
Iar principele m-a gratiat
Chiar in momentul cand ma suiam pe rug.
Sunt infometata si-mi tin ochii sub tiv
Stigmatele inca-mi fumega pe corp
Bunii vecini cu care am copilarit
Trag cu ochiul de dupa perdele
Carnea de miel e sarutata de muste
In pietele unde oamenii-si fac drum spre banchet
Calcandu-mi burta scobita
Sunt vie
Mai bine nu m-as fi nascut
De fapt am murit dupa nici doua zile
Maurii au violat vertebre si piele
Un copacel de oase umil
Care-nfloreste rosu murdar.