Soldatul rus

Primele victime ale soldatului rus au fost copile cu chip rotund si zemos. Cand le arunca priviri lungi si brune zambetul lor semana cu un bob de strugure stors intre dinti. Cum se mai amuza cu prietenii sai prin carciumi citind pe note inalte scrisorelele lor transpirate. Dar in sinea lui le invidia tremurul care insamanta albul hartiei. Parca si-ar fi dorit sa fie o fecioara in parg ce priveste zarea cu dor neconsolat si apos. Se intreba cum se-nfioara umerii miresei atunci cand degetele groase ale barbatului ii coboara bretelele de la furou in cea dintai noapte a zamislirii. Isi imagina ochii cersind deopotriva indurare si roua de la satirul nerabdator sa-si astampere foamea cu sosul ei dulce. Se intreba ce temperatura are sangele jertfit pe cearsaf si cum o fi sa-l iubesti pe cel care nu te cruta. Ar fi vrut si el sa se trezeasca a doua zi cu febra in coapse si cu toamna pe chip. Soldatul rus nu stia daca-i parea rau ca nu e mireasa sau ca nu are mireasa. Dar se gandea ca-n orice barbat care masoara sedus goliciunea mustoasa a Evei exista amaraciunea de a nu fi ea.