On every street

In ultima vreme mi-au disparut personaje pe care le indrageam. Moartea e tot mai aproape si s-ar putea sa nu realizez nimic din ceea ce visam. Moartea e tot mai prezenta si nu ma pricep s-o accept. Asa ca ma incapatanez sa visez stiind ca nu fac decat sa aman sau sa neg ca as fi muritoare.
Ma numesc Cora, am 26 de ani... pardon, 86. De fapt, am murit ieri dimineata.
Oare chiar exist?

Dublu rol

Stau la panda
Ochii-mi sticlesc
Astept un moment prielnic
Sa urlu
In fata mea trece
Un car cu nori beige
In care umbra mea se disperseaza
O vad
Isi duce mainile la cap
Si isi maseaza tamplele scrasnind din dinti
Asteptand sa simta durerea
Asteptandu-i focul
Pana ce nu o va mai suporta
Asteptand momentul prielnic
Sa ma lase sa urlu.

21, mereu

Stau ghemuita ca un embrion
Intr-un colt oarecare
Sunt goala, imi tin genunchii-n palme
Cautand caldura in propriul corp
Indoita spre mine, o linie curba
Ramasa in inutila suspensie
In neputinta de-a se prelungi
Spre a deveni cerc
Am pierdut cuvintele care sa ma apere
Mintea mi se-nvarteste, creand un gol
In jurul acestui punct
In jurul acestui refuz care face ca viata sa se opreasca
Indoita spre sine
Urandu-ma febril
Pentru ca o ucid
Oriunde ea curge, oriunde eu sunt libera
Urandu-ma fiindca o contrazic
Oriunde o descopar,
Facand-o sa revina vesnic in jurul acelui punct
De unde promitea sa inceapa
In jurul propriei neimpliniri...