The Road

Am ramas in viata
De cele mai multe ori.
M-am strecurat tiptil
Si-apoi m-am ascuns sub o plapuma
Sperand sa nu fiu zarita nicicand
Schimbandu-mi infatisarea
Ori de cate ori cineva ma zarea.

*

Mi-e frica de ochi
Sunt canibali
Te seduc in stramtoarea lor
Si nu te mai lasa sa pleci.

I and them

Sunt toti aici
Un popor de cersetori naclaiti
Cu cutite sub pelerinele ponosite...
Se-apropie parca dintotdeauna
Bataile-n usa sunt vesnice
Uneori mai tari, alteori mai subtiri
In ultima vreme ma prefac a fi surda
Dar nu e noapte in care sa n-aud
O tuse discreta ca o falsa politete
Sau ca o chemare la datorie
Atunci nu-mi ramane decat sa mestec din mine
Cu dinti care parca nu sunt ai mei.

*

Nu-i lasa sa intre!
Tu crezi ca-s copii slabi cu duhul
Inghesuinduse-n mine ca la cinema
Iti spun ca vor sta la capul patului nostru
Strigandu-mi numele in batjocura
Pana ne vom raci amandoi
Copleseste-ma inainte sa-mpinga usa
Fa o femeie surda din mine
Pana e prea tarziu sa mai fiu cine sunt.

The weight of water

Vreau un frate cioplit din apa
Cu ganduri invelite in perdele de soare
Si sufletul plin de morti incalcite
Ca o ratacire din basme
Unde sa ma pot plimba ca acasa
Vreau sa-l intalnesc intr-un somn
Care ar fi parca al vietii
Intr-o apa impletita din doua
Sub care sa-nvatam respiratii usoare
Imediat dupa ce ne inecam.

Doamna Alia

Incepe din nou

Acel anotimp in care

Cutitele se ascut in taina

Patinandu-mi pe vene

In mainile acelui barbat fara par

Ai carui ochi ma fac sa m-ascund

Nu exista calcul mai minutios

Decat taisul asta sub piele

Acel an de acum zece ani

E un loc cu multe buzunare

In fiecare dintre ele strecor

Ghemotoace din parul meu brun
Smulse cu bucatele de carne

Trei degete dolofane din talpa mea stanga

Uneori o masea care doare

Cate o mica sinucidere

Pentru dumnezeul fiecarui sertar

In zilele astea de iarna

Cand corpul meu redevine

Locul de joaca al unor ganduri ostile

Plang pentru ca altfel nu s-a putut.

Androgyn

Oglinda mi-arata mai multe corpuri
Straine unele de altele si simultane
Cele brune le chinuie pe cele mai vechi si balaie
Stropindu-le clei pe buze
Un talcioc cu ruguri si ghicitoare
Barbati si femei care cer raspunsuri
Omorandu-se pentru ca nimeni nu stie
Cine e cel care-ntreaba
Tiganca e cea mai frumoasa
O groapa de carbune se-ntinde in mijlocul fruntii
Ceturi si vraji se inalta din gheara ei mica
Imprejmuindu-i turbanul ca un halou laptos
Iata tiganul, pronumele meu preferat
Un flacau ce ranjeste in roba lui rosie
O palarie de circ pe un par-taciune
Care se-nvolbura ca apa neagra
Spre coasta mea straina
Care ti-e sexul?
Numele tau maghiar provine
Din masculin sau feminin?
Zambetul lui batjocoreste
Umplandu-i obrajii cu farmec si apa
E un seducator care nu stie
Intaietatea dintre san si samanta
Dar cu o dreapta coloana, chiar daca-i rea
Piciorul lui stang se sprijina
De un perete luminat de foc
Ar putea la fel de bine sa nasca
Este aici cu un scop
Inconjurat de vasalii lui oachesi
Punand intrebari unor fete batrane
Scuturate de frica
Este aici pentru un raspuns
Ar putea sa le siluiasca mutenia
Iar apoi sa le-aprinda in vesnicul foc
Le-ar putea jupui printr-o simpla incruntare
Fierbandu-le pielea in blesteme de-o noapte
Desi englez in maniere cat le tine in viata
Cine e dumnezeul tau?
Cine e dumnezeul prin care taisul
Curata omenirea de iertare?
Cine e dumnezeul care proclama
Cheagul in locul amestecului?
Esti tu acela?
Vrei sa fii eu?

(Copii muti isi invart felinarele
Pe nisipul din locul de joaca,
Stalpi ai intunericului
Umerase odihnind gravitatia
Tati.)

Piesa cu repetitie

Actul I, tabloul I
Interior gol
Pereti inghititi de umbra
In mijlocul scenei o lampa cu gaz
Aripile sale oranj se intind obosite
Asteptarea se joaca
Cu zgomot de motor pe fundal
Repetitia o transforma in personaj
In decor trebuiau initial sa incapa
Zeci, poate sute de larve
Mi se parea ca aud chemari
Sa fac noduri
Sa-ncep sa ma imbrac in matase
Iar cand le-am urmat in locul acela
Nu eram decat eu
Lata ca timpul
Razand de zgomotul strazii ca el
Am coborat scarile ca sa-l omor
Sperand sa-l gasesc tot aici cand ma-ntorc.

Exit Music

Sper ca moartea ta sa nu fie sfarsitul
Ci sa existe un leagan acolo unde esti
O penumbra in care sa pufai din pipa
Si unde se-aude doar propriul ecou
Te vad dus pe ganduri, dar fara tragism
Semeni cu un intelept pe care nici tu,
Nici noi nu l-am cunoscut
Te-ai prefacut zeci de ani a fi altcineva
Iar acum respiri usurat.

Cora si penumbra

Credeau ca ceva minunat i se va intampla
Un miracol gratios ca un strop de roua
Care se sparge in timp ce boteaza iarba
S-a ferit de toate profetiile
Nu vei ajunge nicaieri
Vei ajunge departe
E anul pestilor
Grabeste-te!
Atatea oracole o ametesc
Se retrage in camara bantuita de umbra
Cu cheaguri de sange pe frunte
Si cioburi in ochi
Toti cred ca planuieste o strategie
Dar ea doar priveste intunericul
Pregatindu-se pentru ce va urma
Sau pentru ce-a fost mereu
Viitorul ei e intoarcere
Prezentul este toate lucrurile
Care ar fi putut sa existe
Erau convinsi ca se va salva prin cuvant
Dar i-a pacalit
Trebuiau sa fi stiut deja
Ca s-a nascut sa insele asteptarile
Inotand spre dimineata
Cand nimeni nu-i mai zarea vreun contur
Si disparand in larg
Cand toti jubilau ca-i aproape
In penumbra juramantul se sopteste de capul lui
De parca ea ar fi Maica Domnului
Un vas curat ca absenta tuturor lucrurilor
Mai bine se transforma-n nimic
Decat in materia unui vis
Al carui parinte nu-l stie
Iar fiinta sa-i gazduiasca nisip
Decat sa se prefaca-n ea insasi.

Raum und Zeit

Nu credeam ca ma voi largi in spatiu
Iar timpul sa fie numai acum
Cand strainul ma alearga cu obiecte taioase
Sunt un singur trup
Imi cunosc locul in vreme ce fug
Dintr-un colt al mintii in altul
Imi amintesc ziua in care sunt
Dar uit ca ea se hraneste cu ani.

La Possibilité d'un Lieu

Poate exista un loc
Sub poalele maretiei
Unde putem chicoti
Poate exista un loc unde suntem feriti
De cel in care ne balbaim
Tu si cu mine facem poze in sepia
Radem stirb de picioare in forma de X
Uneori ne-mbatam cu vin
Si-njuram ca sa ramanem in viata
Un alb din bumbac ne imbraca
Trupul pe care se-ntinde
Un puf de Ofelie
Locul de care-ti vorbesc nu-i inocenta
E ce a mai ramas din ea
Betia joviala si-ngusta a tarii infrante
Unde numele nostru real
Nu-i niciodata cel plans sau hulit
La mortile ce ni se repeta.

Ingeborg

Nebuna si tarfa
Iar acum eu
M-ai intrebat de unde sunt
Din care munti noroiosi cobor
Ti-am spus ca ceturile care m-au prasit
Sunt fara de nume
Nu le cunosc altfel decat pe mine
Pur si simplu sunt
Apoi ai hotarat ca sunt Berthe
Batrana cu ganduri smintite
Si prudente din mezozoic
Aproape uitasesi ca apa iti place
Pana sa vezi ca ma tem sa m-afund
Tot ce ma sperie ti-e pasaport
Ii netezesti paginile incet si atent
Ca sa-ti amintesti cum te cheama
Numele tau
Moartea mea
Un ritual din vremuri barbare
Tot ce-ti inchipui ca esti
E scutecul pe care mi-l rupi
Tara ta se intinde de la stanga
La dreapta unui maret semn egal
Trebuia sa am o porecla
Pentru ca tu sa fii.

Anti-parca

Draga Dumnezeu
Daca ciuma mi-ar ucide tot tribul
Daca drumul mamei si tatei spre pacea eterna
Ar fi masurat in puroi
Daca soldatii regelui polon
Mi-ar gasi surorile ascunse in pod
Si daca si-ar ascuti sabiile
Pe chipul lor de mahon
Daca pe mine m-ar arunca intr-o pivnita
Iar corpul mi-ar intra in levitatie leproasa
Spune-mi te rog
– Aud ca mai ai o mana
Poate avem noroc si e dreapta –
Cand ma voi intoarce ca Hansel si Gretel in sat
Si calea-mi va fi hasurata cu carne
Voi strange-ntre oase prunci teferi acasa?

The Boleyn Girl

Sora mea l-a convins
Sau poate si-a dat singur seama
Ca n-as muri daca voi muri
Sabia ranjea catre mine
Iar soarele imi albea vederea
Publicul era un zgomot balos
O hidra cu sexuri nebune cerandu-si jertfa
Pe esafodul noilor fecioare
Daca Dumnezeu n-aparea pe balcon
In pantaloni si maneci bufante
Un pic ingrasat si cu barba albastra
Sa-mi ofere iertare
Decolteul meu i-ar fi manjit somnul cu fiere
Iar atunci si-ar fi pierdut capul si el
Daca Dumnezeu nu-si arata umoarea clementa
Numele meu ar fi fost Anne Boleyn
Sau poate a fost?

Hexenjagt

Sunt norocoasa
Toti mi-o spun
Am supravietuit beciurilor spaniole
Iar principele m-a gratiat
Chiar in momentul cand ma suiam pe rug.
Sunt infometata si-mi tin ochii sub tiv
Stigmatele inca-mi fumega pe corp
Bunii vecini cu care am copilarit
Trag cu ochiul de dupa perdele
Carnea de miel e sarutata de muste
In pietele unde oamenii-si fac drum spre banchet
Calcandu-mi burta scobita
Sunt vie
Mai bine nu m-as fi nascut
De fapt am murit dupa nici doua zile
Maurii au violat vertebre si piele
Un copacel de oase umil
Care-nfloreste rosu murdar.

The camera my father gave me

Nu am un nume
Poate-am avut candva
Dar praful adus de furtuni
Si-a gasit camin pe conturul meu
Nu sunt suparat, imi stiu limitele
N-am fost decat mediocritate
Lasata la-ndemana copiilor
Copila copilei ce m-a primit in dar
De la patriarhul barbos si umblat
Prin ploi care-acum nu nasc nimic
Masoara cu mine moartea celei
Care nu m-a lasat sa privesc
Acum zeci de ani
Mama ei, imbratisare din viermi...
E singura si nu se-ngrijeste de dintii ei
Ii place ca n-o mai verifica nimeni
Dar ar suporta mii de bai plicticoase
Numai s-o dea cineva in leagan apoi
S-a dus si sfarsitul lumii
Au mai ramas rataciri in zdrente
Nisip care face din oameni creoli
Zorki, Nikon si snobismul cu care
Dadeau inghetului titlul de arta
Nu mai sunt
Am ramas decat eu
Nu-i ironic?
Cu mine n-ajungi la metamorfoze abile
Nu lasi vreun orgoliu sa se verse din albie
Nimicul ramane ceea ce e
Dar tu ramai inocent
Micuta nu-si aminteste bunicul
Barbatul etern prin a carui iubire
Un pantec nu ramane degeaba
Fara cuvinte, ea stie ca sunt
Amprenta tatilor inhumati
Asupra vederii naive a fiicelor
Fiicelor.

Bufi

Nu i-am permis niciodata absentei
Sa treaca pragul si sa aiba gust
Era doar lichidul meu amniotic
Nimic neobisnuit
Acum absenta este aici
Mi se impune ca bratele mamei
Care imi scutura ingrijorate popasul
Ca un moment al adevarului
De care mi-a fost teama mereu
Absenta unui tabiet motor prin fereastra
A unei furisari in viteza
In racoarea obscura a camerei cu compot
Uneori absenta unui somn rasfirat
La mine in poala
Si-a lasat pletele pe tricoul meu
Ca apoi sa dispara
Cand Babakau a murit
Plangeam pentru ca toti aveau fetele ude
Si ma puneau sa ma-nchin
Intr-o limba pe care-o poceam
Cu privirea tintind doua palme mici
Care nu stiau ce fac
Si de ce-s intoarse spre mine
Dar altfel stiam eu ce stiam
Stiam ca bunicul era plecat la tutungerie
I-am marturisit secretul si babei rujate portocaliu
Si cu capul invelit in turban
Cand am dat la o parte cearsaful alb de pe pat
Si am vazut ca se intorsese
Am aflat de ce plang
A doua zi am ales sa fac gem de noroi
Si sa uit orele in care invatam impreuna
Cum se spune la baiat si la fata
In engleza
Am uitat ca-mi facea amaya
Citind absorbit la cartile sale
Un artist si savant nestiut
Cu o inima tandru-ironica si fragila
Care n-a vrut sa-l lase sa vina acasa
De pe trotuarul pe care prostimea s-a imbulzit
Sa-i descoasa somnul fara de vise
Am uitat cum se punea in calea
Furiilor cu par sarmos si cu limba barbara
Care imi corectau religios
Lungile rataciri pe scara
Cand ma chinuiam sa cobor
In timp ce urcam treptele natang
Si sunam la vecini sa-i intreb unde-i mama
Pana la ultima oprire
La etajul 10
Vinovata si fara sfarsit
Ziua in care ceilalti m-au lasat sa ma marit
Abia implinisem 5 ani
Si aveam o intelepciune care acum ma uimeste
Desi nu mi-a folosit la nimic
Am revenit intr-o tara de muti
Si nu stiam cum sa ma apar
In fata copiilor cu tati
De atunci am inceput sa vorbesc singura
Chiar si in lume
Chiar pana in clasa a 7-a
Cartile aglomerau biblioteca degeaba
Le-as fi citit daca ar fi existat cineva
Care sa ma intrebe apoi daca le-am citit
Babakau dormea intr-un gol din memoria mea
Si totusi...
Corpul meu era plin de toamna
Priveam intr-un gri imbuibat cu fumul frunzelor arse
Si imi lipsea ceva
Poate cineva
Totul era inutil
Si nimic nu era impacat
Am stiut despre cine e vorba
Tocmai la Revolutie, intr-un Brasov agitat
Cand am plans si l-am condamnat pe tata
Ca mi-a ucis primul si singurul prieten
Mult mai iubit decat el haimanaua
De atunci l-am hranit mereu pe bunic
Cu un strop de bere si firimituri de lokum
La mormant
Era felul meu bland de a-l inveli pentru somn
Absenta a fost mereu aici
E hrana cu gust de ploaie
Care nu ma tine in viata
E golul pe care il simt
Dupa ce nu vars lacrimi.

Vader

Eram o singura fiinta

Ne placeau aceleasi visuri

Mi-ai spus ca ochii tai vad mai departe

Decat coada ochiului meu in oglinda

Atunci cadeam fara tais

Iar unica mea gratie era iertarea

Ta.