21, mereu

Stau ghemuita ca un embrion
Intr-un colt oarecare
Sunt goala, imi tin genunchii-n palme
Cautand caldura in propriul corp
Indoita spre mine, o linie curba
Ramasa in inutila suspensie
In neputinta de-a se prelungi
Spre a deveni cerc
Am pierdut cuvintele care sa ma apere
Mintea mi se-nvarteste, creand un gol
In jurul acestui punct
In jurul acestui refuz care face ca viata sa se opreasca
Indoita spre sine
Urandu-ma febril
Pentru ca o ucid
Oriunde ea curge, oriunde eu sunt libera
Urandu-ma fiindca o contrazic
Oriunde o descopar,
Facand-o sa revina vesnic in jurul acelui punct
De unde promitea sa inceapa
In jurul propriei neimpliniri...