Extraconjugal

La iarna, viata mea sexuala implineste 6 anisori, prilej numai bun pentru un bilant in aburi de cafea turceasca. Si astfel am ajuns la revelatia deconcertanta ca extraconjugalul este o componenta insidioasa a trecutului meu amoros. Uneori, fara sa-mi fi dat seama sau fara sa mi-o fi dorit. Initial insa, am fost amanta deliberat. Pe parcursul adulterului la care am fost complice am inceput sa sufar pentru ca trebuia sa respect limitele pe care acel barbat infidel mi le trasa cu nonsalanta, in timp ce eu tanjeam sa-l revad si uram sa fiu conditionata de cineva exterior noua. Nu mi-a convenit situatia, cu atat mai putin finalul abrupt, cand el a disparut din viata mea aruncandu-mi interjectii canine ce nu fac cinste niciunui barbat. Prin absenta lui implacabila a intrat oarecum in mitologic, unde-l reinventam dupa gusturile mele si regizam revederi pline de dramatism. Chiar si inauntrul cadrelor banale ale vietii de zi cu zi (troleul, coltul de strada, coada de la paine etc.) finisam miracolul spontan al intalnirii noastre. M-am simtit cu atat mai mizerabil cu cat acel deznodamant si personaj se-ndepartau grotesc de visurile romantice cu care am pornit la drum. Catharsisul a durat doi ani. In primul an ma gandeam intruna la el, era marota dedesuptul tuturor gandurilor si preocuparilor mele. In cel de-al doilea, deja reuseam sa simt si sa gandesc fara legatura cu persoana lui. Din politete, m-am simtit vinovata fata de distinsa inselata. Cand un alt barbat cuplat mi-a propus sa-i fiu fuck-buddy, l-am refuzat pios. Insa dincolo de masca mea iezuita se ascundea teama de a repeta acelasi sentiment imposibil, neimpartasit al primei idile. Cand acel barbat "boem" a revenit in viata mea, in niste imprejurari curat cinematografice, mi-a spus ca-i abstinent de prea mult timp ca sa-si mai aminteasca penajul intim feminin. Eu l-am crezut pe cuvant la-nceput, iar apoi am ales sa il cred. Incepuse deja sa strecoare insinuari ale unei alte realitati in discutii, insa eu am decis sa cred ce-mi declarase intial cu atata convingere. Pentru ca in cele din urma sa ma invite la un concert unde l-am vazut sarutandu-se tandru cu roscata "consoarta imperiala". Nu voi insista aici asupra umilirii pe care am trait-o, sentiment corelat totusi cu usurarea de a avea in sfarsit o cunoastere clara a lucrurilor si de a inchide ferm un capitol. Gandeam naiv, dar si asta este o alta poveste.
Si un ultim liant, mai degraba anecdotic, cu extraconjugalul ar fi suspiciunea prietenelor prietenilor mei ca as fi un risc pentru teritoriul lor. Sigur, daca as avea relatii serioase sau daca as fi mai serioasa in relatii, cu drag mi-ar face loc la sezatoarea lor placida. Dar aici chiar nu e vina mea. Si eu sufar ca unii barbati pe care i-am dorit sunt niste secaturi narcisice. Ca ma atrag relatiile cu tipi care ma iubesc conditionat si pe care trebuie musai sa-i impresionez. Ma intristeaza ca am fost o simpla himera extraconjugala pentru unii care m-au fascinat. O prezenta placuta, care indeplineste functii terapeutice in cinematograful lor interior, dar absolut ubliabila in fata jumatatilor iubite. Ca fiinta mea a avut din start un statut precar in fata evidentelor indragite. Si in tot acest timp, aici doare…