The Baptist

V-a luat mult sa ma smulgeti din basm
Ochiul babei ameninta cearsaful hlizit
Somnul bunicii ma dezarma nonsalant
In fata imaginatiei aerului
Imbuibat cu goblenuri
Crapat precum corpul batranei de-alaturi
Ca al meu de numai un metru
Tocmai eu trebuia sa-i botez antieroii
Desi nu raspundeam la nicio chemare
Si mamei ii era teama ca m-am incuiat
In buba unui neuron inutil
O femeie-mi cosea ochii neobosit
Iar eu priveam filme in spatele lor
Educative ca dictionarul:
Parul e stors intre sarme din Dachau
Ursul scutura stanga si dreapta din om
Tatii pun mamelor cianura in tort
Brunetele au ochii albi
Eram treaza in timp ce atipeam
Cu rigla pe nebunie
Dimineata ma ingrozea sanatoriul febril
Daruit de odihna
Inca din noptile sumbre de vara
Mi-am fost propriul laborator
Si n-am putut sa-l iubesc pe calutul roib
Decat dupa ce am tras de capastru.

The camera my father gave me

Nu am un nume
Poate-am avut candva
Dar praful adus de furtuni
Si-a gasit camin pe conturul meu
Nu sunt suparat, imi stiu limitele
N-am fost decat mediocritate
Lasata la-ndemana copiilor
Copila copilei ce m-a primit in dar
De la patriarhul barbos si umblat
Prin ploi care-acum nu nasc nimic
Masoara cu mine moartea celei
Care nu m-a lasat sa privesc
Acum zeci de ani
Mama ei, imbratisare din viermi...
E singura si nu se-ngrijeste de dintii ei
Ii place ca n-o mai verifica nimeni
Dar ar suporta mii de bai plicticoase
Numai s-o dea cineva in leagan apoi
S-a dus si sfarsitul lumii
Au mai ramas rataciri in zdrente
Nisip care face din oameni creoli
Zorki, Nikon si snobismul cu care
Dadeau inghetului titlul de arta
Nu mai sunt
Am ramas decat eu
Nu-i ironic?
Cu mine n-ajungi la metamorfoze abile
Nu lasi vreun orgoliu sa se verse din albie
Nimicul ramane ceea ce e
Dar tu ramai inocent
Micuta nu-si aminteste bunicul
Barbatul etern prin a carui iubire
Un pantec nu ramane degeaba
Fara cuvinte, ea stie ca sunt
Amprenta tatilor inhumati
Asupra vederii naive a fiicelor
Fiicelor.

Unzip my religion down

Uneori spargi gheata pe care oamenii
Imi dau lectii de patinaj artistic
Uneori ma faci sa uit
Ca-s prea batrana pentru dragoste
Alteori mi-o amintesti frivol
Cand ochii mei se mira de tine
Pregatindu-se sa strige Motor!
Privirea ta trage chiulul
Experta-n nimic
Dar uneori imi deschei fermoarul
Si calci sedus pe nisipul pagan
Unde celebrele mele maniere diurne
Si balbaiala mea de bun-simt
Cad de pe mine ca pielea leproasa
Parul imi e o sarma de-argint
Paduchii mi-l calaresc indarjiti
Fara ca tu si eu
Sa ma iubim mai putin
Dimpotriva
Sprancele mele incruntate fremen
Si pielea uscata ca mobila
Urla blesteme intr-o cruciada sinistra
Pe care, imbracata, n-o inteleg
Ma uit la mine ca la un film despre desert
De parca as urmari
Pasii spre rau ai omenirii dintai
Soparle, altare
Talpi innegrite funest
Sapte fecioare tacute pentru bunul evreu
Samanta si sange isi dau foc cu ura
Adultere creole nu-si reneaga placerea
De dragul niciunui profet
Fiecare prunc l-am pierdut
In chinurile facerii
Si tot n-am cersit vreun miracol
Soldurile mele nu s-au simtit vreodata datoare
Sa faca din mine nevasta
Te sperie antichitatea
Pe care-o port ca o raie
Si mie mi-e frica de ea...

Bufi

Nu i-am permis niciodata absentei
Sa treaca pragul si sa aiba gust
Era doar lichidul meu amniotic
Nimic neobisnuit
Acum absenta este aici
Mi se impune ca bratele mamei
Care imi scutura ingrijorate popasul
Ca un moment al adevarului
De care mi-a fost teama mereu
Absenta unui tabiet motor prin fereastra
A unei furisari in viteza
In racoarea obscura a camerei cu compot
Uneori absenta unui somn rasfirat
La mine in poala
Si-a lasat pletele pe tricoul meu
Ca apoi sa dispara
Cand Babakau a murit
Plangeam pentru ca toti aveau fetele ude
Si ma puneau sa ma-nchin
Intr-o limba pe care-o poceam
Cu privirea tintind doua palme mici
Care nu stiau ce fac
Si de ce-s intoarse spre mine
Dar altfel stiam eu ce stiam
Stiam ca bunicul era plecat la tutungerie
I-am marturisit secretul si babei rujate portocaliu
Si cu capul invelit in turban
Cand am dat la o parte cearsaful alb de pe pat
Si am vazut ca se intorsese
Am aflat de ce plang
A doua zi am ales sa fac gem de noroi
Si sa uit orele in care invatam impreuna
Cum se spune la baiat si la fata
In engleza
Am uitat ca-mi facea amaya
Citind absorbit la cartile sale
Un artist si savant nestiut
Cu o inima tandru-ironica si fragila
Care n-a vrut sa-l lase sa vina acasa
De pe trotuarul pe care prostimea s-a imbulzit
Sa-i descoasa somnul fara de vise
Am uitat cum se punea in calea
Furiilor cu par sarmos si cu limba barbara
Care imi corectau religios
Lungile rataciri pe scara
Cand ma chinuiam sa cobor
In timp ce urcam treptele natang
Si sunam la vecini sa-i intreb unde-i mama
Pana la ultima oprire
La etajul 10
Vinovata si fara sfarsit
Ziua in care ceilalti m-au lasat sa ma marit
Abia implinisem 5 ani
Si aveam o intelepciune care acum ma uimeste
Desi nu mi-a folosit la nimic
Am revenit intr-o tara de muti
Si nu stiam cum sa ma apar
In fata copiilor cu tati
De atunci am inceput sa vorbesc singura
Chiar si in lume
Chiar pana in clasa a 7-a
Cartile aglomerau biblioteca degeaba
Le-as fi citit daca ar fi existat cineva
Care sa ma intrebe apoi daca le-am citit
Babakau dormea intr-un gol din memoria mea
Si totusi...
Corpul meu era plin de toamna
Priveam intr-un gri imbuibat cu fumul frunzelor arse
Si imi lipsea ceva
Poate cineva
Totul era inutil
Si nimic nu era impacat
Am stiut despre cine e vorba
Tocmai la Revolutie, intr-un Brasov agitat
Cand am plans si l-am condamnat pe tata
Ca mi-a ucis primul si singurul prieten
Mult mai iubit decat el haimanaua
De atunci l-am hranit mereu pe bunic
Cu un strop de bere si firimituri de lokum
La mormant
Era felul meu bland de a-l inveli pentru somn
Absenta a fost mereu aici
E hrana cu gust de ploaie
Care nu ma tine in viata
E golul pe care il simt
Dupa ce nu vars lacrimi.

Ziegfeld Follie

Sunt nelipsita la orice bal. Sigur ca tu nu ma vezi. Trag din pipa la semineul unui living care miroase a punci si a vanat. Rad si beau impreuna cu alte gelsomine ametite, ne uneste o dementa simpatica. Suntem furii nevoite sa traiasca invizibil undeva in afara mazgalelilor solemne dintr-un caiet dictando. Ne lipseste cu desavarsire gratia, fapt care aproape ca ne condamna la un destin de matusa. Vei curta galant ofelii care plutesc frumoase deasupra grotescului situatiilor umane, chiar si atunci cand dragostea egoista le revendica in namol. Ele simt sublim, iar gandurile lor nobile si sinistre deopotriva se intind intr-o caligrafie demna de toata invidia. Tu, intre timp, te vei resemna cu noi, ne vei privi in ochi promitandu-ne ca ne vei umple salbaticia cu prunci. Nici tu nu crezi ca meriti mai mult, in ciuda increderii pe care incercam sa ti-o insuflam cu riscul de a ramane singure aici. Ne vei cita de fata cu lumea buna fara a mentiona sursa, iar lumea buna ne va tolera, dispretuindu-ne blajin pentru ca nu suntem noi acele ofelii care sa merite raspunsuri la intrebari. Iti suntem concubine si te facem sa crezi ca-ti apartinem. Ne urasti, cu toate ca uneori am putea jura ca ai cele mai tandre sentimente. Vezi ca si tu ne pacalesti? Sau poate ca pe tine te urasti? Insa in fata vitejiilor cu care te lauzi, atat ofeliile, cat si gelsominele nu sunt decat capete care aproba. Numai ca suferinta ofeliilor isi gaseste intr-un final eroul, la fel ca privitul in gol al Gretei Garbo. Iar ele calca mai departe pe mare sacaite de praful inexistent de pe talpile lor. Noi, gelsominele, suntem vocea joasa care nu atrage nicio curiozitate intr-un vacarm ferm convins ca povestile sale insamanteaza nimicul. In timp ce tu te dichisesti pentru vanatoarea de vulpi, iar ofeliile isi incaleca stoic saua, tinandu-si ambele picioare de aceeasi parte a animalului, noi radem aici nebune, ne imbatam sub arcada imaculata a crinolinei captusite cu pene de rata si avem parul galben tapat. Fundul pe care-l intoarcem greoi spre lume mai ca-l intriga pe August Lumiere, desi avem buze subtiri, iar nasul meu imita o pasare de prada. Cand te vei intoarce obosit si-ti vei cobori sub rochia mea degetele care au obiceiul sa se multumeasca cu prea putin, vei gasi o capela din bumbac parasita.

What we have here is failure to communicate

Intr-o zi vorbeam pe mess cu tatal subsemnatei, plecat in Belgia pe o perioada nedeterminata. I-am povestit bucuroasa ce fain a fost 1 mai-ul petrecut la Brasov cu prietenul meu si doi prieteni. Apoi tata m-a intrebat cum mi s-a parut noua ingrijitoare a bunicului, stapanul fara autoritate al casei pe doua etaje unde am tras. I-am raspuns ca mi-a placut mai mult decat cele precedente, fapt care l-a vexat. E drept, i-a baut pe sest trei litri vitali de tuica impreuna cu sor-sa si gateste ca dracu, dar am apreciat-o pentru discretie. Intrigat, tata m-a rugat sa elaborez pe tema asta, la care eu am replicat ca nu ma regula la cap cu omniscienta precum Teri. Nu mica imi fu mirarea cand tata m-a somat sa folosesc cuvantul regulat si realitatea pe care o denota cu prietenul meu, nu cu tati. A incheiat discutia urandu-mi sec o zi buna. M-a socat reactia lui si am pus-o pe seama sensibilitatii sale la vulgaritatea feminina. Pe de alta parte, m-au revoltat gratuitatea si ilogicul lectiei de dirigentie. Care va sa zica tocmai el, mentorul meu in sprituri si-n grijanii, imi reprima opinarile in futingurismul prin a carui gratie am ajuns noi complici cu ani buni in urma. Unde mai pui ca nu-i de datoria copilului sa-l invete pe parinte ce-i cu bunele maniere, ci, ati ghicit, invers. Si ma mai preocupa si posibilitatea vreunui afect freudian din partea lui in supararea asta abrupta si in sublinierea respectivului verb cu semnificatii copulative. Din orgoliu, am refuzat sa fac un pas catre el. I-am scris o urare prin SMS de Constantin si Elena, la care am primit un raspuns laconic. Dupa vreo doua luni glaciale, ma suna un vechi prieten de-ai lui sa-mi spuna ca a vorbit cu tata, care tata e negru de suferinta si nu-si poate explica cum, de ce, drept consecinta a ce il roaga fetita lui, pe nepusa masa, sa n-o mai reguleze la cap cu implicarea exagerata in viata ei. Am ramas stupefacuta. La scurt timp dupa, mama m-a linistit ca a vorbit cu el. Cica l-a lamurit ca, in realitate, al naibii verb era la imperfect, persoana a treia, si nu la imperativ, persoana a doua. Care va sa zica, Piri nu ma regula la cap, spre deosebire de ex-ingrijitoarea Teri. Nu ba tata, ia nu ma mai regula tu pe mine la cap! Deci, timp de doua luni, taica-meu s-a pierdut intr-un labirint de ganduri atat de sinistre, incat mi-e deopotriva frica si lene sa le intuiesc, si-apoi nu-s eu responsabila pentru erorile in interpretare ale semenilor. Mi-l imaginez emancipat ca prin farmec de o chinuitoare apasare launtrica si revenind la entuziasmul frenetic pentru a lu tata. A mai macait el acolo ca, daca as fi folosit perfectul compus (m-a regulat), nu s-ar mai fi ajuns la probleme de comunicare si concluzii precipitate. Si ca, bineinteles, el se asteapta la staif si rafinament din partea mea. Urmeaza sa-i explic ca am folosit imperfectul intrucat se refera la o actiune repetata din trecut. Pe cand perfectul compus presupune o singura actiune dintr-un trecut incheiat si aruncat la compost. Iar in cazul de fata, nu pot spune ca Teri m-a regulat la cap o singura data cu verva ei turmentata, dupa care mi-am revenit si-am inceput o noua etapa din viata mea. Regularile ei la capul meu erau la fel de constante ca oricare alt hobby al sau.
A dracului hermeneutica...

The virgo epos

She lived with her father in an 18th century chateau
The very age when Sade's brain went for a walk
Only to come back with a testament of horrors
Neighbors and doctors pitied mum and dad
The day they saw her wayward looks and customs
Mum was the lady of the land
A rigid silhouette with pious manners
But no one was as good as daddy
Nor with so handsome an allure
The two would climb the hills of coal for hours
And she was smitten with his dreams of her
None of such fictions would come true though
They had to cope with the grim concept
She was too shy a nature to be schooled
Some days she heard the silly chuckles
Of youngsters rushing home from classes
That was a noise which always soured her mood
Until disrupted by her mummy's pancakes
And by her daddy knocking on the front door
She was the happiest with them
It was so nice to watch the good old Doris Days
Throughout the good old Wednesday evenings
All gathered by a pot of tea
Together
Their castle was a solemn wreck
Ivy and moist chaining its daunting walls
Madonnas paling on the ceiling
And port-fenetres stained by fog
She become lady of the land
A patron to her ailing father
The day her mother died
While praying in the kiosk
Their manor turned into a moody foster-home
Where she and daddy keenly sweet-talked
And pillow-fought each other
Not all was joyous in those days though
Autumn would come and sweep the brides away
And every year they'd get younger than her
Skin smoothing in prenuptial glory
She kept her dream of wedding some day
Although the beaus she happened to encounter
Would creep away from her politely
And laugh behind her back with fellow nubiles
The day her 40th January came
She felt it was time to grow up
She switched paper planes with macramé
Trying to sooth daddy's arthritis with gobelins
His cheer succumbed to brittle moans each day
Sometimes he was simply too much to bear
Until the day he spared her from his grumps
The very day she saw him lying shrunk
Limbs cramped under a snow of moths
Sheets eaten by dandruff and lice
It was as if she saw him for the first time
After a long surreal dream
How could that sorry pack of bones
Amount to daddy?
Men came with ugly big machines
As from an era she was unfamiliar with
They pulled her benumbed body out of home
And tore her castle down to dust
So baby walked away in dread and lonely
The air was new, the buildings tall and crowded
Nothing felt normal anymore
There was no tiny shred of obsolete
Fat cars screaming with people
Houses where folks jostled each other
To watch enormous colored screens talk
Women and men, women and women
Would touch each others' lips in cabarets –
The horror!
Her mummy had long taught her of the mortal sin
Which spreads far from the eye who's watching
All that she had once known so surely
Had left no crumbs behind for her to follow
Ahead was an odd ball of intersections
The latest trick she could not learn
What would become of her
Where would she take her laddered stockings?
Stray dogs, stray cats, stray her
Synonymous between the rusty leaves of fall
Leftovers of some whimsy womb
Laughed at by naked bellies.